Noutati

.

 

CALATORII  ASTRALE RECENTE

                                                     1.

    Prin relaxare profunda si ridicarea frecventei vibrationale controlate, am creat si deschis un portal, un microtunel-portal, iar prin decorporalizare, prin detasarea de corpul fizic, am calatorit in exteriorul acestui Sistem Solar. Prin vointa si la dorinta mea  am ajuns intr-un spatiu de inalta frecventa vibrationala, aflat in cea de a 5-a dimensiune unde am intalnit entitatile arcturiene care stationeaza acolo, si de unde supravegheaza intregul nostru Sistem Solar, iar in mod special se ocupa de supravegherea Pamantului, a spatiului gravitational terestru, pentru ca acesta sa nu fie accesat de fiinte extraterestre de frecventa vibrationala joasa, care doresc sa patrunda in acest spatiu gravitational, in scopuri distructive pentru noi, prin a supune pamantenii unor inductii negative prin intermediul carora ar urma sa-i directioneze spre actiuni distructive atat individuale cat si in masa. 

  Am ajuns in interiorul Navei intergalactica Arcturiana. O Nava Mama imensa. Desigur ca eram condusa de un ghid sa vizitez  ce anume se dorea sa mi se arate acolo, acum .

  Deoadata mi s-a ivit in mental o dorinta si anume, am dorit sa-l intalnesc pe comandantul acestei nave care, mi s-a spus ca se numeste SANAT KUMARA. Si iata ca instantaneu eram intr-o sala imensa, si deodata a aparut in fata mea o fiinta in forma umanoida, un tip, imbracat intr-o uniforma speciala de culoare bleomarina si cu fireturi galbene. El avea si tinea in mana ceva, am inteles ca era un accesoriu pentru cap. M-a salutat intr-un mod foarte jovial facand un fel de plecaciune destul de hazlie si joviala totodata,  fluturandu-si acea cascheta, basc, sau joben, ca nu stiu cum sa-i spun, ca nu si-a a asezat-o pe cap sa-i vad forma intru totul, iar dupa cum o tinea in mana parea un fel de … cascheta, sau sapca, ceva de o forma nedefinita pentru mine.

    Desigur ca toata comunicarea a decurs mental. Cu un gest larg, facut  cu mana in care tinea bascul, mi-a prezentat suita Sa, subalternii Sai care erau foarte numerosi. Erau atat de multi, si aliniati pe randuri de cate zeci sau poate chiar sute, erau foarte numerosi incat, cred ca erau de ordinul miilor. Toti acestia aveau niste uniforme de culoare verzuie-mustar si aveau si pe cap un fel de sepci cu un foarte scurt cozoroc. Nu aveau nici un fel de fireturi de alta culoare ci tot costumul era de aceeasi culoare, iar in picioare aveau un fel de cizme, dar pareau foarte fine, la fel si uniformele lor, erau dintr-un material foarte fin aproape matasos. Toti acestia pareau ca un imens bloc comun, un dreptunghi imens format din acele fiinte care fiind in pozitia de drepti, nu au schitat nici un gest, nici o miscare, ci stateau neclintiti.

  Dupa ce Comandantul Sanat Kumara mi-a prezentat armata Sa, subalternii Sai, colegii Sai, m-a invitat sa-i mai vizitez Nava, ca am multe de aflat, de luat la cunostinta. Apoi mi-a multumit ca am dorit sa ajung acolo, deoarece acolo nu se poate ajunge fara sa ai inascuta in tine dorinta. Ca, spunea El, numai pamanteanul trezit din somnul inconstientei trebuie si  poate sa  doreasca sa intre in contact cu entitatile arcturiene care sunt veghetorii Terrei si in mod special a umanilor treziti. A mai “spus” de fapt mi-a comunicat mental,  “ trebuie sa aveti dorinta sa va detasati si sa va eliberati, sa iesiti din corsetul numit trup si din chingile electromagnetismului gravitational, care va tine prizonierii spatiului Terrestru. Doriti-va sa va eliberati si liberi veti fi, ca in voi si numai in voi sta puterea, folositi-o, folositi-o pana nu-i prea tarziu. “

 Apoi a facut din nou aceeasi plecaciune-salut,  cu acelasi jovial gest larg, din mana in care isi tinea bascul, si apoi a disparut vederii mele, atat el cat si toti acei subalterni militari ai Sai.

  Am revenit si eu prin acelasi microtunel-portal in corpul fizic, dar tot mereu pe parcursul zilei si chiar si a zilelor urmatoare, imi aparea in mental Sanat Kumara, asa cum l-am vizualizat acolo in a 5-a dimensiune in supernava Sa intergalactica.

                                                                   

2

                                                                         

   Am  perceput dorinta, ca o invitatie de a mai face o calatorie astrala pe supernava arcturiana. Si iata am creat microtunelul – portal spre Arcturienii care vegheaza Terra din cea de a 5-a dimensiune spatiala.

  Am ajuns acolo ma plimbam ca intr-o plutire si vedeam diferite imagini, chiar un camp cu flori, admiram florile si ma gandeam ca sunt la fel ca pe Pamant, aplecata asupra lor parca mirosindu-le si admirandu-le minunatele culori si forme.  Cand mi-am ridicat privirea ce mare mi-a fost mirarea, in fata mea se afla o entitate. O fiinta minunata, de gen feminin, care avea o coafura elegenta, ca un fel de coc,  era invesmantata intr-o mantie alba, asa cu o trena. Entitatea era de o frumusete celesta. Am privit-o, de fapt ne priveam reciproc, cu o privire plina de uimire,  iubire, armonie  intrebatoare. Desigur ca ma intrebam in sinea mea, oare cine este ? Si iata ca entitatea a raspuns gandului meu. “ Cine sunt ? Nu stii ?”  Desigur ca eu raspundeam mental, nu stiu . Si atunci a venit spre mine, m-a imbratisat si mi-a spus, transmis, comunicat, mental.

     “ Eu sunt tu, adica dublura ta din acest spatiu arcturian. Te asteptam, ai multe de invatat, si mult te-ai lasat asteptata. Dar iata ca in sfarsit ai ajuns aici unde erai de mult asteptata. “

   Imi staruia in mental o intrebare, cum te numesti ? Si iata ca a dat raspuns gandului meu.

  “ Cum as putea sa ma numesc decat RA RONINI. “ Atunci am facut legatura cu melfior ra, si ma gandeam, ra, roninia, raronia, iar ea m-a corectat .

   “ Asa cum am spus, Ra Ronini.”

  In fine am acceptat si nu am mai discutat, comentat referitor la aceasta, intrucat mi-a venit in mental ceva, ca atunci cand cu multi ani in urma, mi s-a cerut sa semnez tot ce voi scrie cu numele Melfior Ra, si atunci am fost nemultumita, si chiar am spus ca poate sa semnez cu numele RORA, ca mi s-a parut mai feminin, dar am fost corectata si mi s-a spus sa semnez asa cum mi s-a spus,  “ca va veni vremea cand voi intelege de ce.”

    Ra Ronini, minunata entitate, deci dupa cum a spus, aspectul meu arcturian, sau dublura mea arcturiana, m-a condus sa vad ceea ce spunea ca trebuie sa vizitez. Am vazut multe peisaje atat de asemanatoare cu peisajele  terestre, si ma gandeam la asta si ea,  Ra Ronini imi raspundea, si mi-a comunicat ca sunt acolo foarte multe aspecte asa ca pe Pamant dar,  de alta frecventa vibrationala, si ma va conduce cand voi mai merge acolo, sa vad atat cat trebuie sa stiu la un moment dat. Apoi a disparut vederii mele. Am ramas cam trista, as mai fi vrut sa mai stea sa mai comunicam , dar ea a disparut.

    Priveam de jur imprejur sa ma simteam oarecum insingurata, cand deodata iata ca apare din departare Ra Ronini si uimire, era calare pe un cal alb ca din basme , atat de alb, dar un alb argintiu stralucitor, si atat de frumos, iar mantia ei, atarna si flutura in urma ei atat de frumos, ca am ramas privind acea infatisare ca de basm . Ce minunatie  !

   Dar iata ca dupa cateva cercuri largi, in goana si galopul calului, s-a apropiat atat de mult de mine si cand a ajuns in langa mine a intins mana si m-a luat, nici nu stiu cum s-a intamplat aceasta, m-a luat asa ca pe un fulg, si iata-ma deodata in fata ei pe cal. Doamne ce minunatie, eu care in viata mea actuala pamanteana nici in vis nu mi-am dorit asa ceva, si nici nu am avut vreo chemare spre nici vreun un fel de animal. Si iaca ca acum eram atat de fericita in goana calului maiastru si in bratele acelei entitati care era atat de protectoare. Cata armonie, cata euforie si extaz.

   Dar vai,  in acea goana, nu stiu cum s-a facut ca am ajuns instantaneu in corpul meu fizic, si cand am realizat aceasta, nu m-am bucurat, dar nu m-am bucurat deloc, ci dimpotriva, regret-am ca nu mai sunt acolo in acel spatiu dimensional de inalta vibratie. Dar vai, eram aici si sunt aici, aici in acest spatiu tridimensional si in interiorul acestui vehicul terestru, numit trup, dar cu dorinta de a mai calatori si ajunge acolo pentru a-mi reintalni  dublura, aspectul meu din acel spatiu care se afla pe supernava arcturiana, in cea de a 5-a dimensiune, cu posibilitatea de a calatori pana in cea de a 9 dimensiune…

NAKURA

                                                                          

3

 

  Am creat un portal-microtunel prin metoda Nakura, m-am decorporalizat si iata-ma in calatorie astrala, in stare de veghe spre dimensiunea a 5-a   cu destinatia,  Nava Mama Arcturiana.

  M-a intampinat Ra Ronini si m-a condus in locuri minunate din interiorul Navei Mama. Apoi s-a ivit o dorinta sa vad si altceva, iar Ra Ronini mi-a transmis ca vom calatori undeva mai aproape de  trupul meu.

  Iata-ne intr-o mini nava in calatorie spre Luna. Am dat un ocol Lunii si de mai multe ori, apoi am poposit, sau mai precis, am vizualizat din mers, dar un mers mai lent, al mininavei, incat am ocolit spiralat de mai multe ori partea nevazuta a Lunii, partea nevazuta de pe Pamant, dar iata, ca poate fi vazuta din spatiu.   

   Si iata ce am inregistrat –vizualizat din cele ce se intamplau acolo. Era o munca asidua, o munca foarte asidua, foarte pregnanta. Se construia se construiau ziduri de aparare, cazemate , turnuri de supraveghere si multe alte constructii a caror scop nu il intelegeam. Se istalau un fel de radare, de antene, de aparaturi de perceptie, de sesizare a ceea ce ar putea sa se apropie de acea fortareata, de pe partea nevazuta a Lunii.

   Ra Ronini, mi-a inteles nedumerirea, intrebarea ne rostita si chiar neformulata, si mi-a spus-transmis telepatic.

  “ Da, Se pregatesc impotriva unui atac din spatiu. Se stie ca se apropie de acest punct strategic numit Luna, o flota care doreste sa-si aseze tabara aici, pentru a fi mai aprope de cateva planete care ii intereseaza in mod special, ca de exemplu, Pamantul, Marte si Venus, si desigur ca va fi o lupta dura.”

  Iar eu am intrebat, oare vor cuceri Luna ? Iar Raronini mi-a transmis.

    ” Nu. Nu o vor cuceri, intrucat arcturienii ii vor ajuta pe cei care acum sunt locuitorii Luni. Arcturienii  ii ajuta deoarece acestia sunt fiinte pasnice si nu creaza neplaceri vecinilor planetari.

   Iar cei acei vin din spatii indepartate intergalactice, in final se vor retrage invinsi,  lingandu-si ranile, dar cu dorinta de a reveni si a cuceri candva  acest punct strategic, Luna, Luna voastra Pamanteana.”

   Am mai facut cateva spirale pe deasupra Lunii, a partii nevazuta de pe Pamant, apoi i-am transmis lui Ra Ronini, ca ma intereseaza Pamantul, daca si asupra lui se poate intampla ceva de genul acesta, iar Ra Ronini mi-a transmis .

   “ Asupra Terrei o asemenea flota vicioasa a creat un portal deasupra Orientului Mijlociu, portal prin care au emis un jet puternic de unde energetice neluminoase,  “ toxice ” si prin acestea au creat pe Pamant : ura, dizarmonie, teama si multa turbulenta, iar ei acum isi culeg roadele emisiei lor, adica alimentul lor preferat, energia emisa de pamantenii afectati, ca teama, tristete, neliniste, disperare, iar acum extraterestrii viciosi se bucura , chefuesc, benchetuesc, se alimenteaza se destrabaleaza din plin cu energia emanata de pamantenii care au asimilat energia emisa de creaturile vicioase si astfel au parte de  suferinta .”

     Dar,  Ra Ronini, de ce au asimilat pamantenii o asemenea energie neluminoasa ?

    “Pentru ca se aflau si ei in stare vibrationala scazuta,  si au rezonat cu ceea ce s-a emis spre ei.”

    Dar arcturienii de ce i-au lasat ?  Ei, unde erau veghetorii nostri terestri in tot acest timp ?

   “ Erau la datorie, ca altfel ar fi fost mult, chiar foarte mult mai rau. Dar intrusii au avut ajutoare pe Pamant, prin cei care sunt infiltrati printre pamanteni, si desigur ca sunt de partea extraterestrilor viciosi si neluminosi. Dar acum acestia,  au intrat in colimatorul arcturienilor si se va avea grija sa nu se mai intample asa ceva.

Dar iata Melfior Ra, ca acum trebuie sa ne grabim spre Nava Mama, deoarece portalul tau, microtunelul te cheama, ca a inceput sa se apropie de inchidere.”

   Instantaneu am fost in Nava Mama Arcturiana si de acolo in microtunelul –portal care se inchidea in urma mea si am reveni urgent in trupul fizic pamntean.

 Iata-ma aici si acum, unde am notat toate acestea pentru a ajunge la ochii, urechile, inimile si memoriile voastre, dragi semeni, carora va doresc Pace si Iubire !  Tuturor, Sarbatori Binecuvantate si Luminate !  

 

                                                                                      Melfior Ra

COPACUL RECUNOSTINTEI

25.06.2016,  h. 23,30

 

    Iisus Christos ofera omenirii in fiecare zi daruri si haruri celeste. 

  Aflandu-ma in casa Nicoletei Pasat, si fiind in meditatie, mi s-a aratat deodata un copac foarte frumos si armonios, cu o corolă minunata. Mi-am pus intrebarea ce reprezinta copacul , deoarece vizualizam doar un copac foarte frumos si frunzos ?

 Si deodata a aparut imaginea Mantuitorului Iisus Christos si mi-a transmis atat telepatic cat si prin imagini urmatoarele :

  “ Este Copacul Recunostintei. Priveste. Vezi că are şapte crengi. Fiecare creangă reprezintă o zi din saptamana si un dar din partea mea. Astfel :

Luni = vă ofer iubirea izvorâtă din Inima Mea.

Marţi = vă ofer belşug .

Miercuri =  vă ofer sănătate.

Joi =  vă ofer pace.

Vineri =  vă ofer înţelepciune.

Sâmbătă  =  vă ofer împlinire.

Duminică = vă ofer  spiritualitate. “

 ( In timp ce mi se transmiteau acestea, vedeam luminiscenţa, strălucindă, creanga care reprezenta ziua numita si darul celest. Crengile s-au luminat începând din partea stângă si mergand spre dreapta unde era ultima creangă care reprezenta ziua de Duminică )

  “ Iata Melfior, acesta este ,

 COPACUL RECUNOSTINTEI , care  trebuie sa primeasca si el zilnic hrana Recunostintei din inimile voastre. Omenirea ar trebui ca in fiecare zi  sa fie recunoscatoare si sa ofere recunostinta sa astfel:

Luni, sa multumeasca si sa transmita recunostinta  pentru  Iubirea care o emit.

Marti, multumiri si recunostinta pentru belsugul primit.

Miercuri, multumiri si recunostinta pentru sanatate .

Joi, multumiri si recunostinta pentru pace.

Vineri, multumiri si recunostinta pentru intelepciunea oferita.

Sambata, multumiri si recunostinta pentru implinire.

Duminica, multumiri si recunostinta pentru spiritualitate .

  Transmite-le acestea, Melfior Ra,

ca multi au uitat de COPACUL RECUNOSTINTEI  ! “

 

Iata, va transmit .

Am transmis toate acestea chiar in ziua urmatoare 26.06.2016, in workshopul sustinut la Sibiu, impreuna cu Nicoleta Pasat, cand in mijlocul grupului s-a aratat Lumina imaginii Mantuitorului Iisus Christos, si a fost vizualizat de mai multe persoane din grup, care au recunoscut imaginea si Inalta vibratie a Mantuitorului nostru Iisus Christos.

                                                           Melfior Ra

2.  

MEDITATIA COPACULUI  STRAMOSESC

 

(Aceasta meditatie sa se faca in noptile cu  Luna Plina )

  

   Relaxeaza-te, respira adanc, imagineaza-ti ca esti un copac. Ramurile tale se inalta spre cer, in timp ce radacinile tale patrund din ce in ce mai adanc in pamant fiind bine ancorate in el. 

Pe masura ce patrunzi in pamant radacinile tale se directioneaza catre stramosul tau care a avut cele mai mari probleme energetice din linia stramosilor tai. Aceste radacini pot cobori pana la sute de generatii in urma, dar la un moment dat, pur si simplu, fara prea multe explicatii, vei simti cum te conectezi efectiv la energia acelui stramos. Sa nu fii surprinsa de trairile pe care le vei avea, deoarece pot fi intense, profunde si extrem de corecte! In momentul conectarii la vibratia stramosului tau, poti identifica daca acesta este femeie sau barbat, ce tip de suferinta a avut.

Imagineaza-ti acum ca prin radacinile tale transmiti prin vointa si iubirea ta o lumina de culoare aurie catre stramosul tau, si lasa-o sa curga pana cand energia acestuia s-a echilibrat, s-a luminat. Rosteste apoi  in gand urmatoarele :

“Iti multumesc ca existi in linia mea stramoseasca, eu sunt astazi aici datorita tie! Iiti sunt recunoscatoare. Esti parte a familiei mele, din care fac si eu parte! Voi face ceva de valoare cu viata mea, sunt pregatita acum sa dau  un sens pozitiv vietii mele, si aceasta datorita tie drag stramos”

Apoi, mentalizeaza ca energia din radacinile copacului care esti, urca luminand radacina, trunchiul si ramurile.Intreg copacul  este de lumina aurie, de energie, vitalitate, sanatate si stabilitate. Te bucuri de echilibru in viata ta.  Imagineaza-ti ca tu reprezinti trunchiul, in timp ce ramurile reprezinta urmasii care ii ai precum si cei care vor veni in viitor. Imagineaza-ti cum trunchiul este plin de lumina aurie si cum ramurile si coroana copacului devine din ce in ce mai mare, mai luminoasa si mai stralucitoare. Bucura-te si traieste bucuria IMPLINIRII.

Pastrand aceasta imagine in mental, revino in lumea reala, in clipa prezenta, energizata si plina de armonie si ganduri bune.

 Multumeste Divinitatii pentru realizarea dorintei tale.

    In cazul in care nu poti avea copii, liniile stramosesti au atat de multe ramificatii iar linia familiei continua pe relatiile adiacente, iar ritualul pe care il faci te influenteaza atat pe tine cat si pe urmasii care vor duce mai departe linia genetica a familiei, dar acum mult mai luminata si echilibrata.

Asa sa fie! Si asa si este !

 3.

COPACUL OMENIRII

     Din samanta Divina si din nucleul Pamantului a tasnit si incoltit un copac imens.

Radacina copacului este hranita de forta iubirii divine din care a fost emanata samanta, si totodata se hraneste si din varful piramidei din interiorul pamantului, si astfel s-a produs incoltirea, cresterea, inmugurirea, infrunzirea si apoi inflorirea imensului copac.

  Din trunchiul copacului au erupt douasprezece ramuri puternice care s-au extins, au crescut si au cuprins si invesmantat intreg Pamantul, apoi au izbucnit muguri noi,  au aparut frunze si flori, o mare imensitate de frunze si flori.

  Iata acum copacul in plina inflorire, dar ceva extraordinar, pe fiecare ramura a imensului copac florile sunt de forme diferite si de culoari diferite. Iata maiestatea, frumusetea si diversitatea unicului si imensului copac al omenirii .

  Florile isi emana mireasma, apoi se trec si urmeaza o noua generatie de alte si alte seminte, frunze si flori. O vesnica perpetuare de viata, o alta incoltire, inmugurire si inflorire. Apar incontinuu alte si alte flori asemanatoare primelor, dar mult mai frumoase, mai luminoase, mai stralucitoare, care vor continua sa infrumuseteze infinitul si sa bucure Primul Creator.

 05.07. 2016  h. 01,30

 

 Copyright © Editura  Misiunea Romania  - Webdesign  Landt Robert

ORGONITE

Cursuri
Tematica cursurilor
FISA DESTINULUI
Persoane de contact ASTROLOGIE
Fisa destinului CARTI
Carti POEZII
Fotografii din tabere EMISIUNI TV.
Lumea misterelor  
Sant Mat  
   
   

Prima pagina